Iarna asta a fost zgârcită cu noi. Abia dacă am văzut câțiva fulgi rătăciți în ultimele luni. Și totuși, astăzi, la jumătatea lui februarie, natura s-a hotărât să ne facă o surpriză. Ninge atât de frumos, încât, pentru o clipă, am senzația că am dat timpul înapoi, că e din nou dimineața de Crăciun de altădată. 🎄✨

👦🏻❄️ Pavel și Vladimi sunt în culmea fericirii! Se grăbesc să iasă afară, să simtă sub tălpi zăpada proaspătă. Își aruncă fulgi unul altuia, râd, se rostogolesc prin omăt ca și cum asta ar fi prima și ultima ninsoare din an. Și cine știe? Poate chiar e… ☃️

⚽ În timp ce ei se bucură de magia iernii, Andrei se pregătește pentru meci. Îl văd concentrat, cu gândul doar la joc, analizând fiecare detaliu. Știe ce are de făcut, dar în același timp, știu și eu cât de mult își dorește să fie mereu mai bun. 🔥

Azi mă simt prinsă între două lumi – una a copilăriei pure, unde zăpada aduce doar joacă și râsete 🤍, și alta a maturizării, unde pasiunea și determinarea încep să-și ceară locul.

E mijloc de februarie, dar sufletul îmi spune că e o zi de sărbătoare. 🎁 O zi de Crăciun de altădată, doar că fără brad și fără colinde, dar cu aceeași căldură și bucurie autentică.

Ne revedem curând,

Laura…..VAPorDeVise