Zilele acestea, niște prieteni merg să vadă piesa de teatru The BRAINSTORM. Mi-am amintit imediat de seara în care am fost și eu, împreună cu adolescentul meu. O piesă puternică, emoționantă, din care am învățat multe. Sau mai bine zis, mi-am reamintit. Mi-am amintit că și eu am fost adolescentă cândva și că drumul spre maturitate nu este niciodată ușor.

Unul dintre momentele care m-au marcat a fost cel în care mama își strigă fiul la masă, dar acesta nu răspunde. O scenă atât de simplă, dar atât de reală. Ne regăsim în ea cu toții, părinții de adolescenți. De câte ori nu l-am chemat și noi pe al nostru și răspunsul a fost tăcerea? Sau, în cel mai bun caz, un „Imediat!” care nu mai vine niciodată?

Apoi, scena în care adolescentul se află în grupul de prieteni, sub presiunea anturajului, aplaudat și împins să bea. Un moment greu, un moment care ne sperie ca părinți. Fiindcă oricât de mult ne dorim să ne protejăm copiii, nu putem fi mereu lângă ei să le spunem „Nu trebuie să faci asta ca să fii acceptat”.

Fiecare zi este o provocare când ești părinte de adolescent. Mai ales atunci când mai ai și copii mici, care trăiesc în lumea îmbrățișărilor, a pupicilor și a întrebărilor nesfârșite „De ce?”. Te simți prins între două lumi. Într-una, copilul tău cel mic îți sare în brațe fără rețineri. În cealaltă, adolescentul tău ridică un zid de tăcere și te întrebi dacă ai spus ceva greșit, dacă ai făcut ceva ce l-a îndepărtat.

Ne iubim copiii, le spunem asta în fiecare zi, petrecem timp cu ei, îi încurajăm, le oferim tot ce putem. Și totuși, conflictele apar, diferențele de opinie rămân. Noi, generația care nu a crescut auzind prea des „Te iubesc” de la părinți, acum le spunem copiilor noștri acest lucru în fiecare zi. Îi ținem ocupați, îi ducem la activități, încercăm să le oferim tot ce n-am avut noi. Și, cu toate acestea, distanța apare uneori.

Piesa The BRAINSTORM m-a făcut să reflectez la relația mea cu adolescentul meu. Să îmi amintesc că și eu am fost acolo, în locul lui. Că și eu mi-am dorit să fiu acceptată de prietenii mei, că și eu am simțit uneori că părinții nu mă înțeleg. Și, mai ales, că într-o zi, el va înțelege eforturile mele. Exact cum am înțeles și eu, după ani de zile, tot ce au făcut ai mei pentru mine.

Aștept cu nerăbdare să ajung și la partea a doua a piesei, acesta are loc pe 26 februarie 2025, la Sala Luceafărul din București. Dacă și voi vreți să descoperiți această poveste impresionantă, puteți cumpăra bilete de aici: BILET.ro.

Iar dacă nu ați văzut încă prima parte, o puteți prinde pe 25 martie 2025, tot la Sala Luceafărul. Biletele sunt disponibile aici: biletlateatru.ro.

Uneori, o piesă de teatru poate spune mai multe decât orice carte de parenting. Poate că nu ne oferă soluții concrete, dar ne amintește să fim răbdători. Să ne amintim că și noi am fost acolo. Iar într-o zi, copiii noștri vor înțelege..

Ne vedem curând! ✨

Laura – VAPorDeVise 💙