Azi, 30 mai, la grădinița băieților mei s-a sărbătorit în avans 1 Iunie. A fost o zi care părea simplă la prima vedere: un eveniment cu baloane, muzică, dansuri, zâmbete… și totuși pentru mine a fost mult mai mult.

Pentru că amândoi sunt acolo — unul la grupa mică, celălalt la grupa mare. Iar grădinița aceasta are o poveste și mai veche pentru noi: aici a fost și Andrei, fratele cel mare. Aici a rostit primele poezii, a legat primele prietenii, a învățat ce înseamnă a fi parte dintr-un colectiv. Iar azi, mergând pe urmele lui, Vladimir și Pavel par să repete magia copilăriei.
N-am fost acolo fizic, dar am primit poze și filmări. Și deși le-am privit cu ochii unei mame obișnuite cu astfel de momente, de data aceasta… am simțit un nod în gât. Pentru că Vladimir se apropie de finalul grădiniței. Urmează școala. Urmează un nou început. Un alt ritm, altă lume!

Copilăria fuge. Vara vine repede. Și nu doar cea din calendar. Ci vara aceea simbolică a copilului care crește, se desprinde, înflorește.
Și poate cel mai greu lucru dintre toate e că niciodată nu reușesc să spun exact ce simt atunci când sunt acolo, la grădiniță.
Copilul se grăbește. Gândurile mi se împrăștie. Poate plouă. Poate se întâmplă ceva. Poate sunt prea plină de emoție ca să articulez un simplu „Mulțumesc”.
Dar atunci când ajung acasă, seara sau dimineața devreme, mintea și sufletul se așază. Iar cuvintele încep să prindă viață, și gândurile îmbracă cele mai frumoase forme.
Mulțumesc din inimă doamnelor educatoare. Pentru răbdare si pentru grijă! Pentru zecile de detalii pe care le pregătesc pentru o oră de bucurie sinceră.
Zâmbetele copiilor noștri nu sunt întâmplătoare – ele sunt rodul muncii și iubirii voastre!
Și dacă vă întrebați cum a fost… o să atașez filmarea. Poate și voi, ca mine, o să simțiți cum inima bate mai tare când îi vedeți dansând, râzând, trăind.
La mulți ani, copii!
La mulți ani, copilărie! 🌞
Ne revedem curând,
Laura – VAPordevise ✨

