1 septembrie.

Și din nou, toamna…

Parcă odată cu prima ei zi lucrurile încep să meargă puțin mai încet. Aerul e mai răcoros, serile ne cheamă mai devreme în casă, iar prin minte încep deja să se plimbe listele pentru copii, rechizitele, hainele, programul și inevitabila alergătură de dimineață.

Gata. A mai trecut o vară.

O vară plină de plimbări, de zile lungi, de plecări, de „mai stăm puțin?”, de seri în care nu ne uitam atât de des la ceas. Și, mai ales, o vară în care copiii au fost mai mult lângă noi.

Ce frumos este să-i ai aproape fără să ai mereu în cap ora de culcare, alarma de dimineață, școala, ghiozdanele și acel „hai mai repede, că întârziem!”. Fără diminețile în care parcă toată casa aleargă în același timp.

Mi-e puțin dor de vară chiar de astăzi.

Dar parcă toamna are ceva numai al ei.

Nu știu dacă e răcoarea, lumina mai blândă, mirosul dimineților sau faptul că zilele încep să se strângă încet în jurul casei. Dar toamna mă face să fiu mai atentă. Mai romantică. Mai dornică să stau locului.

Să nu mai alerg chiar după toate.

Să-mi beau cafeaua mai încet. Să mă uit pe geam. Să-mi trag ceva pe umeri seara și să mă bucur de răcoare. Să-i privesc pe ai mei și, măcar pentru câteva minute, să nu mă gândesc la ce mai am de făcut.

Doar să văd viața.

Pentru că uneori trecem atât de repede prin zile, încât uităm să le și trăim. Numărăm ore, drumuri, treburi, cumpărături, programări, lucruri rezolvate… și abia când se schimbă un anotimp ne dăm seama cât de repede a mai trecut o bucată din viața noastră.

Și poate că pentru o mamă toamna mai vine cu ceva.

Cu gândul că ai noștri copii au mai crescut puțin.

Parcă ieri începea vacanța și aveam toată vara înainte. Astăzi pregătim din nou lucrurile pentru școală și îi privim cum pornesc către încă un an din viața lor. Iar noi alergăm odată cu ei, fără să ne dăm seama că toate diminețile acelea agitate, toate ghiozdanele uitate, toate „grăbește-te!” și toate drumurile spre școală vor ajunge, într-o zi, să ne lipsească.

Poate de asta îmi place toamna.

Pentru că are liniștea aceea care parcă îți șoptește să încetinești.

Vara ne scoate din casă și ne poartă peste tot. Toamna parcă ne aduce înapoi. Spre casă. Spre noi. Spre lucrurile mici.

Așa că, bine ai venit, septembrie!

Cu dimineți mai răcoroase, cu miros de toamnă, cu școală, cu liste, cu agitație și cu toate lucrurile tale frumoase.

Promit să încerc să alerg puțin mai puțin și să privesc puțin mai mult.

Pentru că timpul trece.

Copiii cresc.

Iar viața asta frumoasă se întâmplă chiar acum.

Ne revedem curând, 🍂🤎
Laura VAPorDeVise